Tu cu cine te identifici?

17 august 2014 at 12:01

 

cu cine te identifici

Tu cu cine te identifici?

Oamenii sunt ființe sociale. Au nevoie să interacționeze permanent. Dar încă de la cel mai primitiv stadiu omul a mai avut o necesitate, cea de a face parte dintr-un grup. Dacă te integrai într-un grup acesta devenea casa ta, te identificai ca un individ care face parte din grupul x.

În prezent situația este asemănătoare dar la un nivel mult mai complex. Încetul cu încetul ne omogenizăm, ne globalizăm. Este o firească treaptă a evoluției. A venit momentul să ne percepem ca specie. Însă există o problemă. Multe persoane nu mai știu din ce grup fac parte, se simt dezorientați. Mai mult de atât, deși vor cu toată puterea să afirme că fac parte din grupul etnic/național x, se comportă ca făcând parte din alt grup perceput mai „prestigios”. De aici până la disensiuni este doar un mic pas.

Voi încerca să ilustrez această situație. Exemplu: te-ai născut într-o familie de nivel financiar mediu, în România. Viața și acțiunile tale te-au adus aici, la Universitatea Oxford din Marea Britanie. Ești un student bun și îți termini studiile. Lucrezi pe un post foarte bun conform specializării tale și te stabilești permanent în Regatul Unit. O dată pe an vii acasă în România la părinții tăi. Ei sunt mândri de tine dar tu te-ai schimbat. Începi să vorbești românește stâlcit deși părinții tăi ți-au oferit o educație foarte bună de-a lungul copilăriei, dovadă unde ai ajuns. Te întâlnești cu foști prieteni, poate chiar cei din copilărie dar acum ei sunt simpli cunoscuți care merită un salut și atât. În orice conversație faci comparații între Marea Britanie și România. Refuzi să vezi ca din multe privințe cele două țări nu sunt chiar atât de diferite. Refuzi să vezi că și țara ta maternă are un potențial neexploatat. Și totuși acum tu ești englez. Românul a murit.

Cum am spus, globalizarea este următoarea treaptă. Eu sunt convins că este viitorul nostru ca specie să lăsăm diferențele la o parte și să ne concentrăm pe viitor. Nu sunt însă de acord să îți reneghezi trecutul mai ales când în interiorul tău simți că ești parte din el. Faptul că ai învățat o limbă pe care cel mai probabil o vorbești stâlcit față de un nativ, cunoști sărbătorile legale, obiceiurile din respectiva țară, ești plătit de acel stat care îți poate acorda și cetățenia, NU SCHIMBĂ CINE EȘTI TU, eventual te completează, te globalizează, devii un întreg mai mare.

Sunt persoane care deși se află în alte țări de foarte mulți ani nu uită naționalitatea lor. Chiar plâng după momentul când pot reveni. Și de ce să nu plângi? Nu știu unde mă va duce viața dar sunt destul de sigur că spre sfârșit vreau să-mi revăd din nou valea mea din România.

Cei mai mulți dintre noi percepem zona unde ne-am născut și crescut ca locul unde rezonăm,unde suntem noi. Este un fapt dovedit statistic. De ce să ne mințim pe noi și pe cei din jur că nu este așa? Uneori chiar și persoanele care sunt de altă naționalitate dar născute în alt stat revin în țara nativă unde se simt ca acasă.

Ținta acestui articol, după cum poate ți-ai dat seama, este poporul român. De ce? Pentru că eu aici trăiesc  și pe ei îi văd. Sunt sigur că este o temă universală. Cum să dorim ca alții să ne respecte când și noi așa ușor ne renegăm? Cum poți să te cheme X-ulescu dar eu sunt francez acum, sau englez, sau german? etc.

Fi mândru de cine ești și de ce ai. Dacă cu toții ne-am apăra valorile atunci și ceilalți ni le vor respecta. Nu sunt cu mult mai bun ceilalți. Ultima dată când am verificat și ei aveau aceeași anatomie, aceeași structură a creierului. Pe mine psihologia ma ajutat să înțeleg că suntem structurați toți la fel. Văd aceleași probleme de nivel psihic indiferent de cine crezi tu că ești.

În concluzie, fi tu TU, nu fi tu ACELA. Sau fi TU și ACELA dar sub nici o formă doar ACELA