Prima mea poezie

10 octombrie 2014 at 22:46

 

night bird

Poeziile vor avea întotdeauna un loc aparte în sufletul meu. Îmi place să le citesc, îmi place să le ascult. Nu toate categoriile de poezii îmi plac dar cu siguranță apreciez scriitorul.

În gimnaziu și liceu de fiecare dată când discutam o poezie eram obligat să accept interpretarea dată de profesoară sau de criticii literari. Niciodată nu am fost de acord cu acest concept. Nuvelele, basmele, romanele etc. sunt relativ clare, cu un sfârșit. Din punctul meu de vedere poezia este excepția de la regulă. De cele mai multe ori citind poezia predată la școală am observat că stârnește în mine alte sentimente și impresii decât cele forțate de autoritatea din domeniu. Cu unele excepții în care autorul urmărește un aspect specific, poeziile sunt făcute pentru fiecare să fie unice. În fond, nu putem ști exact ce l-a măcinat în interior pe scriitor când a scris acele versuri, cu atât mai puțin să inducem o singură interpretare ca și corectă absolut.

Mai un aspect pe care doresc să îl menționez, este faptul că, nu consider obligatoriu când scriem o poezie să ne încadrăm  în anumite reguli folosite de scriitori anteriori. Este foarte bine să le studiem stilul dar mai departe trebuie să avem fiecare dintre noi libertatea de a experimenta și creea pe un ton caracteristic nouă.

Am dezbătut mult dacă să scriu pe o platformă online bucăți din micile mele creații. Recunosc că este pentru prima dată când mă deschid pe această latură în mod public. Sper să vă placă.

Prima mea poezie pe care o postez se numește „Pasăre a nopții”.

Pasăre a nopții

1.Sunt o pasăre a nopții

Și mă plimb pe străzile vieții.

Sunt o pasăre a libertății

Și mă plimb pe visele tinereții.

2. Mă uit în stânga și văd doi îndrăgostiți,

Mă uit în dreapta și văd doi căsătoriți.

Mă uit în față și văd doar cerul,

Nu mă uit în spate, să văd tunelul.

3. Sus pe cer luna etern mă veghează,

Stelele, profund mă îngândurează.

Viața este ca o pagină de carte,

Cuvintele sunt sufletul iubit de toate.

4. Mă uit în dreapta și văd un porumbel,

Mă uit în stânga și văd un bilețel.

Mă uit în față și văd o speranță,

Nu mă uit în spate, să văd un nor de ceață.

5. Sunt o pasăre a nopții

Și mă plimb pe fluviile singurătății.

Sunt o pasăre a iubirii

Și mă plimb după aripile fericirii.